43 DE ANI DE LA DEVASTATORUL CUTREMUR DIN 4 MARTIE 1977. ISU MEHEDINȚI A COMEMORAT ACEST MOMENT FATIDIC.
4 martie 1977, ora 21, 22 minute și 22 de secunde. Acesta este momentul care a marcat unul dintre cele mai negre episoade din istoria României. În doar 56 de secunde, 1.578 de oameni au murit, iar alţi 11.000 au fost răniţi, cei mai mulţi în Bucureşti, dat fiind gradul înalt de urbanizare.
Pentru a comemora 43 de ani de la devastatorul cutremur din 1977, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Drobeta” al Judeţului Mehedinţi a desfășurat, în acest weekend, activităţi de informare preventivă şi conştientizare a populaţiei cu privire la comportamentul ce trebuie adoptat în cazul producerii unui astfel de eveniment.
Pompierii au fost prezenți în târgurile din județul Mehedinți, pentru a le reaminti cetăţenilor câteva reguli şi măsuri ce trebuie urmate înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur, pentru evitarea pierderilor de vieţi omeneşti.
De asemenea, acțiunile de informare și educare preventivă au continuat și astăzi, de această dată, în instituțiile de învățământ, unde pompierii mehedințeni au desfășurat lecții deschise, dar și exerciții de alarmare în cazul producerii unui cutremur.
De reţinut este că aceștia trebuie să se protejeze sub o grindă, toc de uşă solid, birou sau masă care să fie suficient de rezistente pentru a-i feri de căderea unor obiecte, mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de posibilități se pot proteja stând la podea, lângă un perete de rezistenţă, adoptând poziţia ghemuit, protejându-și capul cu palmele împreunate, însă departe de ferestre care se pot sparge și îi pot accidenta.
În cazul în care în urma unui cutremur sunt persoane rănite, acestora trebuie să li se acorde primul ajutor. Răniţii grav nu trebuie mişcaţi decât dacă sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar din alte cauze, până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat. În caz contrar, starea răniţilor ar putea fi agravată de manevrarea necorespunzătoare.
De asemenea, persoanele în putere trebuie să se îngrijească de siguranţa copiilor, bolnavilor, bătrânilor şi să acorde tot sprijinul echipelor de salvare.
O variantă clasică de comunicare cu personalul specializat care intervine pentru deblocare şi salvare, este să se bată, la intervale regulate, cu un obiect tare în conducte învecinate sau în pereţii incintei, până la stabilirea unui contact verbal între victimă şi salvatori.
Persoanele aflate în astfel de situaţii de criză nu trebuie să se preocupe de durata timpului scurs până la salvare, deoarece, în astfel de condiţii, deşi timpul pare nesfârşit, corpul uman îşi mobilizează resurse nebănuite pentru a trece peste o perioadă critică. În acest mod se explică durate extreme de rezistenţă de sute de ore în condiţii de blocare la cutremur a unor persoane aparent fragile.