COLINDELE RĂSUNĂ ÎN PREAJMA CRĂCIUNULUI

Colindele sunt cântece tradiționale , cu tente folclorice legate de obiceiul precreștin al datinei colindatului. Ele se cântă în preajma Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, având texte diferite, în funcție de regiuni și graiuri.

Astăzi, colinda a căpătat, mai degrabă, caracterul așa-numitelor “cântece de stea”, obișnuite de Crăciun și Bobotează.

În România, precum și în alte țări de rit creștin răsăritean, unde închinarea magilor e sărbătorită deodată cu Crăciunul, umblatul cu steaua are loc în seara de Crăciun, pe când în țările cu rituri apusene, unde închinarea magilor e sărbătorită de Bobotează, se umblă cu stea în ajunul acestei sărbători.

Colindatul începe în Ajunul Crăciunului, mai exact în Ajunul Sfântului Nicolae, cu cântecele de stea, pre-vestitoare (“Steaua sus răsare”). În unele zone, copiii pornesc la colindat înainte să se lumineze pentru că Naşterea Domnului s-a petrecut în taina nopţii, în prezenţa animalelor, a stelelor, a păstorilor şi îngerilor.

Colindele de Crăciun sunt colindele Domnului (În drum spre Vitleim, Naşterea Domnului, Vestirea Păstorilor, Închinarea Păstorilor, Pornirea Magilor după stea, Închinarea Magilor) şi colindele Sfinţilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion). Dintre obiceiurile româneşti, cel care a ajuns aproape să se identifice cu sărbătoarea Crăciunului este colindul de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ”Bună dimineaţa la Moş Ajun”.